Cafeaua de inceput

Suntem atat de prinsi in viata asta! Suntem obositi si totusi alergam in continuare. Parca ne fugareste careva. Ce naiba? Sunt atat de putini cei dintre noi care chiar au timp pentru ei, timp in care se simt ei asa cum sunt, fara sa le fie teama ca cineva din jur judeca, sau poate nu e bine ce spun sau ce fac, sau nu respecta regulile, normele, idealurile.
Drept urmare, nu mai suntem fericiti. Mi-e teama de ce am putea ajunge. Mi-e teama si pentru mine.
M-am intrebat despre ce sa scriu aici prima data, sau de ce imi fac un blog. Ma gandeam daca sa iau ceva ce am scris mai demult si imi suna mie bine, sau sa motivez de ce fac asta. Dar...de ce sa fac asta? Pentru cine sa fac asta? E simplu. Pentru ca mi-ar placea si simt ca vreau sa fac asta. Si daca stau si ma gandesc bine, asta e raspunsul ideal care ar trebui sa-l gaseasca fiecare inainte sa faca ceva. Daca nu-l gasesti, inseamna ca ceea ce faci nu este ceea ce vrei.
Eu de exemplu acum as bea o cafea. E 1 jumate si as bea o cafea. Nu ma impiedica nimic sa fac asta si nu fac rau nimanui. Daca nu am cafea, e mai dificil. Dar ma duc sa verific.