Until it sleeps

Pana cand totul va adormi si te voi cufunda in uitare, pana atunci voi realiza ca doar mi-a placut felul in care m-ai mintit. Pana atunci voi realiza ca nu este nimic dincolo de asta si niciodata nu a fost. Pana atunci iluziile vor parea fade si inchipuite cum sunt iluziile de altfel. Pana atunci voi realiza ca gandurile au fost doar ganduri nematerializate si pana atunci voi sti ca am acceptat.

Pana vor adormi gandurile mele si pana voi intelege de ce m-ai ales pe mine ca sa distrugi  totul dupa...pana atunci va exista o furie in mine care nu a mai existat pana acum. Nu mai poate exista tristete. A trecut timpul ei, e pierduta undeva prin adolescenta.

Daca as putea, in momentul asta, as sparge toti peretii de langa mine. Sa explodeze intr-un tipat prelung. Sa cante in distrugere. Sa se farme in tarana. Sa urle in uitare. Pana cand totul va adormi. Sa implodeze, sa zbiere in ecou, sa auzi, sa auzi, sa auzi! Sa simti! Sa te impunga! Sa te impuste! Sa plangi in fata unui gand si sa pice totul o data cu tine. Si sa adormi in uitare.

Poate asta esti tu. Poate asta e fericirea?

19 nevroze

1. e un urlet intre vineri si sambata
la unison.
2. cad in nestire mereu stiind ca voi cadea
in gol.
3. nu exista nimic aici si poate nici dincolo
4. poate vom cadea goi in neant
si poate nu vom mai putea zbura.
5. e caldura incredibila in iulie.
caldura mizerabila. de ghena.
6. am un fluture pe mana.
un fluture mort intre nestire.
7. nu te mai caut.
am obosit. mi-e...atat de somn.
8. sunt goala. si am venele taiate.
si nu intelegi. si nici nu-mi mai pasa.
si nici nu stiu cine esti.
9. era o noapte alba din iulie.
mereu era. mereu va fi.
10. nu ma obosi.
sunt atat de scarbita de tot ce ai vrea sa inteleg
si nu pot.
11. cantau privighetorile dimineata
si puteam sa le ascult.
uneori puteam sa le si inteleg.
alteori doar le uram.
12. e ceva magic in viata asta stupida
dar inca n-am descoperit ce.
13. vom dansa intr-un cantec de primavara
cand vei muri in mine.
si tot nu vei intelege.
dar vom dansa...la infinit.
14. inca nu stiu cine esti
dar simt ca vom innebuni impreuna.
15. exista un timp gol in care s-ar putea
sa cante cucuveauva
peste acest oras pustiit.
16. suntem niste oameni atat de goi
cu masti de suprafata.
17. poate vom innebuni macar
intre visuri si nestire
si vom dansa vals sub clar de luna.
18. esti mort, dar inca nu iti dai seama.
sunt moata demult, dar eu o stiu.
19. nu exista nimic aici.
poate nici dincolo.
poate nu exista nimic nicaieri.
poate suntem doar morti in nestire.
sau poate doar am innebunit / cel putin eu
sau poate...chiar nu e nimic.
si atunci...
totul are sens.

Combinari de 4 5

As vrea sa scriu despre asta, dar nu pot. As vrea sa scriu despre multe, dar nu pot pe foaie. Doar in gand construiesc romane intregi.

Poate unele lucruri e mai bine sa ramana nespuse sau poate doar fiecare le spune atunci cand e pregatit.
Poate n-o sa fiu niciodata pregatita. Asta ma sperie. Poate n-o sa stiu niciodata.
Poate mereu o sa fac aceleasi greseli. Sau poate o sa traiesc in trecut. Sau poate o sa curpind totul intr-un tipat.

Pantaloni trei sferturi in caro. Si ploua, ploua de atunci.  Mereu ploua.
Poate as putea scrie, dar mi-e teama de adevarul gandurilor mele. Mi-e teama ca se va spulbera lumea mea de iluzii desarte.

Mi-e atat de teama. Poate o sa pierd. Poate am pierdut deja si nu sunt capabila sa recunosc. Poate sunt in genunchi si ma tot tarai la nesfarsit pana o sa-mi sfartece ranile osul. Si poate tot la fel de naiva o sa raman.

Nu pot sa ma desprind. Mi-e frica sa ma rup chiar daca simt uneori ca innebunesc de durere. Dar tot nu pot. De fiecare data cand incerc, simt ca si cum s-ar sfarsia o bucata esentiala din mine si ma opresc. Nu pot. Nu stiu daca o sa pot vreodata. Poate deja e parte din mine si e prea tarziu.

Or I'm just...broken. Hallelujah.


http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=cQG7dZUnNLs

Camera albastru - inchis

Sunt exact 7 secunde intre mine si tine.
7 pasi de tacere.

7 acorduri haotice de sonerii monotone
tipa langa mine
in camera albastru inchis.

Cred ca au fost cristale aici mai demult;
atunci cand inca ei doi
puteau sa fie indragostiti
si sa se plimbe de mana in zbor.

Dar asta era cand inca
mai gaseam boboci de floare
in parcul de vis-a-vis.

Acum vantul bate a gol si a desertaciune.
Doar zambete acide de ochi goi
plutesc in camera albastru inchis.

O sa ne-ntalnim in vis poate,
dincolo de cei 7 pasi de tacere.

Da. Si poate vom pleca de aici.
Sa cadem albastri-n lumina.
Si sa fim verzi.

Island Blues

Mi-e dor de tine. Cu fiecare vorba pe care o spun, imi sare in minte o replica de a ta. Poate eram prea tanara, poate nu era ala timpul potrivit...poate doar...asa a fost sa fie.

Vise copilaresti de adolescenta. Iubiri neterminate si vorbe nespuse. Sunt ganduri in viata asta care te opresc din a vorbi. Sunt situatii in viata asta in care stau si ma uit si imi amintesc de ce mi-ai fi zis tu atunci. Dar poate tu nu stii.

Poate nici nu conteaza daca stii sau nu. Buna, eu iti vorbesc ca si mie. Esti jumatatea mea - fie ca te pot gasi sau nu acolo - eu oricum o sa-ti vorbesc. Tu - care esti - o sa ma intelegi mereu. Tot timpul o sa te caut pe tine ca sa umplu golul asta mare pe care il simt undeva in mine - poti fi inima, ficatul, pancreasul...nu conteaza...am nevoie de tine ca de gandul pe care il respir cand ma trezesc si pe care nu pot sa-l duc pana la capat.

Am nevoie sa ma trezesti cu cafeaua aia fierbinte pe insula aia goala si pustie unde sunt acum. Poate eram tineri sau poate doar eu eram tanara sau poate doar...as vrea sa fim batrani si impreuna si sa uitam ca am fost tineri...doar sa...fim.

Hello, my love. It's getting cold on this island.

Pradatori

Am avut odata un vis gol - ca majoritatea pe care le am. Un vis stupid in care vedeam cum am ajuns unde am vrut si ca sunt alaturi de cine vreau. Ma pacaleam. Amagiri stupide, constante si fara rost. Amagiri goale, lipsite de substanta...cu mult suflet....dar irealiste.

In mod cert o sa ajung unde vreau...imi doresc prea mult ca sa nu ajung. Doar ca...o sa fie prea tarziu. Ma voi bucura, dar nu la fel pentru ca deja am renuntat la ceea ce am primit. Stiu ca asta e cursul vietii. Il accept ca atare, doar ca...e ciudat cum functioneaza universul. You always get what you want when you least expect it.

E un gol in mine acu ca si cum m-ar scufunda cineva in mijlocul unui ocean si n-as sti sa inot. M-as stradui sa ies la suprafata ca inca imi functioneaza instinctul de supravietuire dar...ar fi reusita de moment, de clipa, de 2 minute; dupa care mi-as fi dorit sa am puterea sa raman acolo. Ce poate fi mai frumos? Sa plutesti in mijlocul oceanului....neajutorat si gol...sa simti cum ai luptat destul si ti-a ajuns...poate e o lasitate si poate ca e mai rau dar natura noastra perfida mereu a vrut sa aiba ceea nu poate avea. Si daca ajung dincolo sau in alta parte sau nicaieri ... oricum nu conteaza. Eu oricum n-o sa mai stiu si oamenii uita. Si daca n-o sa pot sa mai ies...macar n-o sa mai am alternativa.

As vrea sa urlu acum dar nu am loc ca sa imi plang gandurile. Nu ma opreste nimic in lumea asta in afara de lasitatea mea de a fi om si de a fi uman si, pe zi ce trece, imi doresc tot mai mult sa rag ca un leu in jungla si macar sa simt ca sunt libera. Soptesc gandurile in mine si ma apasa mereu lama vorbelor tale, oricine ai fi tu. Stiu ca nu poti intelege, nici nu-ti cer sa faci asta. Vreau doar sa stiu de ce inteleg eu mai mult decat tine. Atat. Dar n-ai raspuns...si eu fara unul...inot fara sa stiu sa fac asta.

E un gol atat de mare in mine incat as putea sa acopar un intreg ocean si sa supravietuiesc desi nu vreau asta. Dar pot. Si natura mea animalico-umana mereu o sa ma constranga sa raman vie intr-un ocean de rechini.

Stairway To Heaven

E undeva intre mine si lumea asta un gol - uneori mai mare, alteori mai mic; uneori chiar dispare, alteori pare imposibil de depasit. Stiu ca nu sunt cu nimic mai deosebita fata de tine care stai in piata si ingheti ca sa vinzi doua rosii, de tine copilule care alergi iresponsabil pe rosu si te claxoneaza cu totii disperati, de tine care iesi in club ca sa te simti bine, de tine care te imbeti ca vrei sa uiti sau ca pur si simplu e bine, de tine care esti stresat de examene, de tine care esti mare om de afaceri, de tine care incerci sa strabati prin viata, de tine care incerci sa gasesti sensul vietii, de tine care te droghezi, de tine care ai intrebari existentiale, de tine care te simti mai mort sau mai viu. Cu totii incercam sa gasim un sens la vietii. De fapt, nu doar un sens, ci acel sens - acel sens care sa faca totul sa merite si sa te ridice din cele mai mizerabile ghene catre cele mai inalte rasarituri.

Eu inca nu l-am gasit. Multi dintre noi inca nu l-au gasit. Uneori cred ca nici nu exista, ci e doar o iluzie deci ar trebui sa-l construiesc. Atunci golul e cel mai mare: cand stau in fata unui stand de carti care mai de care mai utile, mai interesante, mai premiate si nu vreau sa citesc nici una, atunci cand merg pe strada si toti treceti pe langa mine iar eu parca stau si ma uit aiurea, atunci cand ies in oras cu prietenii si radem si ne simtim bine si brusc ma simt departe si uneori chiar vinovata ca am zambit, atunci cand simt ca vreau doar sa inchid ochii si sa visez la nesfarsit fara sa constientizez realitatea, atunci cand imi dau seama ca am 23 de ani si nu stiu ce vreau cu adevarat, unde vreau sa ajung, cine vreau sa fiu, cine sunt de altfel. E o stare confuza de nimic si de gol si de departare.

Si tu simti asta uneori. Si tu. Si tu. Stiu asta. Cauze diferite, exprimari diferite, introvertiri sau extrovertiri diferite, dar nu e nici unul mai sus sau mai jos decat celalalt. In unele momente unii cedeaza, altii au revelatii, unii n-au de ales decat sa mearga mai departe in continuare. Eu nu pot sa cedez. As vrea sa pot ca ar fi simplu si usor. Dar nu pot sa renunt la prietenii mei, la vocea mamei care ma streseaza continuu, la tata mereu calculat si tandru si increzator in noi, la A. care mereu imi raspunde in sictir la telefon desi eu stiu ca ma iubeste si care mereu imi spune sa ma imbrac elegant conform varstei. Nu pot sa renunt la aia mica care rade ca un iepuras si are mereu idei extraordinare. Daca ajunge un mare geniu, cum as putea pierde asta? Vreau ca A. sa imi faca planul casei, sa ne certam pe schite si pe idei, sa bem un vin fiert si sa vorbim aiurea. Nu as putea sa renunt la polemicile interminabile cu I. despre amorurile si crush-urile ei atat de reale si atat de inchipuite in acelasi timp. Nu as putea sa renunt la vesnicile ei depresii si probleme inchipuite care ii condimenteaza viata constant, la ideile ei nastrusnice si nebunatice si la felul ei aparte prin care, chiar daca nu recunoaste si nu crede, are nevoie de oameni care sa-i fie aproape. Vreau sa ajung acolo pe leaganul din fata casei cu B. si sa bem Vermut cu lamaie si sa ne bucuram ca am ajuns doua babe acre betive, sa povestim de tinerete cum dadeam din cap in Hard Rock, sa ii barfim pe restu si sa le povestim nepotilor lor cat de rebeli erau in tinerete. A. sa aiba parul lung alb, sa fie la fel de ezoteric si sceptic, cu C. langa el mereu critic, plin de argumentari care mai de care. Sa facem misto, sa ascultam muzica din tineretele noastre bantuite de lipsa banilor, de bere si idei de viata. Sa mancam si un pui la cuptor asa cu usturoi si baietii sa mearga dupa bere dupa multe rugaminti ca doar acu is batrani si ii dor salele. Si sa fie toata lumea. Si sa fie cald si bine, ca intr-o alta lume, lumea noastra. Eu si B. sa fim mereu eu si B., impotriva tuturor si totusi cu toata lumea, pline de flacari si nervi si speranta si depresii si discutii si zambete si surprize si atatea de je ne sais quoi.

Iar cand ajung tarziu in casa si bajbai pe intuneric pana la pat, sa ma cuprinda un corp cald care sa ma stranga la piept si sa imi spuna sa vin langa el la somn. Si sa stiu ca sunt unde trebuie si ca nu vreau sa fiu in alta parte.

Nu as putea renunta la toate astea. Cateodata gandul la ele ma scoate din golul in care pic. Uneori gandul nu e sufiecient. Vreau sa nu mai fie gol. Vreau ca toti sa vrem chestiile astea, sa le vizualizam, sa vrem sa ajungem acolo. Vreau sa fim intr-un gand si sa formam o forta atat de mare incat nici cel mai mare gol sa n-o poata distruge.

Nu vreau sa cedez. Refuz sa ma complac. Vreau revelatia. Vreau sensul. Vreau scara sa pot urca.