Until it sleeps

Pana cand totul va adormi si te voi cufunda in uitare, pana atunci voi realiza ca doar mi-a placut felul in care m-ai mintit. Pana atunci voi realiza ca nu este nimic dincolo de asta si niciodata nu a fost. Pana atunci iluziile vor parea fade si inchipuite cum sunt iluziile de altfel. Pana atunci voi realiza ca gandurile au fost doar ganduri nematerializate si pana atunci voi sti ca am acceptat.

Pana vor adormi gandurile mele si pana voi intelege de ce m-ai ales pe mine ca sa distrugi  totul dupa...pana atunci va exista o furie in mine care nu a mai existat pana acum. Nu mai poate exista tristete. A trecut timpul ei, e pierduta undeva prin adolescenta.

Daca as putea, in momentul asta, as sparge toti peretii de langa mine. Sa explodeze intr-un tipat prelung. Sa cante in distrugere. Sa se farme in tarana. Sa urle in uitare. Pana cand totul va adormi. Sa implodeze, sa zbiere in ecou, sa auzi, sa auzi, sa auzi! Sa simti! Sa te impunga! Sa te impuste! Sa plangi in fata unui gand si sa pice totul o data cu tine. Si sa adormi in uitare.

Poate asta esti tu. Poate asta e fericirea?